De vreun an curge prin presa un mesaj gri, pe care daca nu l-as fi auzit si adresat mie direct, poate ca a fi reusit sa-l ignor in continuare. El suna cam asa:
De ce nu ai plecat din Romania inca? Tu meriti sa faci ceva. Aici nu ai nici un viitor. Pleaca cu o bursa si nu te mai intoarce. Poti si trebuie sa faci asta. Aici ai sa te ratezi.
Eu am ramas trasnita ascultandu-l. Nu ma asteptam sa mi-l spuna cine mi l-a spus. Inca ma mira multe informatii de background pe care le arata si mai mult ma mira ca este atat de calduros imbratisat de atat de multi romani.
In primul rand, nu inteleg de ce ar trebui sa fii mandru ca esti roman? Sau rus? Sau chinez? Sau moldovean. Sau oltean. E ca si cum ai fi mandru ca esti brunet, ca ai ochii migdalati sau ca ai nasul carn. Nu ai nici un merit. Nu poti schimba datele astea, in nici o directie. E o dorinta pentru zane si zmei, un fel de "Vreau si eu alt ADN - Doamne, fii bun cu mine! - ca mi-ar placea sa apartin altui haplotip de maine incolo, fiindca stii, asta nu ma reprezinta, nu ma simt bine in el, nu beneficiez de egalitate de sanse etc." In versiunea asta imperfecta de univers, nu poti schimba lucrurile care s-au intamplat deja... Bun, spun cei pentru care mandria de a apartine unui neam are sens, tocmai de aceea trebuie sa mergi intr-un loc unde cel putin sa devii cineva, unde sa poti fi mandru ca esti cineva, un loc de care sa apartii si sa nu-ti fie rusine.
De ce trebuie neaparat sa fii cineva, e alt subiect, care tine de cum defineste omul fericirea, ce sperante are si cum are de gand sa procedeze in privinta lor si o sa vorbim cu alta ocaziune despre asta.
Identitatea personala, de care se leaga din pacate cam des un complex sau altul, se tine de cativa stalpi, dupa gust si posibilitate alesi ca reprezentativi de persoana care se intreaba cine e:
Prima intrebare este: tu de-al cui esti? Aici intra tribul din care faci parte, indivizii din acel trib, oamenii in care stii ca poti avea incredere, oamenii care iti sunt traditional potrivnici, calitatea materialului genetic pe care poti sa-l dai mai departe etc. Apartenenta etnica si mandria de a fi de un neam intra aici, cu tot cu valentele lor legate de coeziune, de sporire a influentei organismului sau de securitate. Sa ne amintin numai de investitiile rusesti din ultimii ani in (re)constructia maretiei rusesti prin popular culture. Trio-ul Plushenko, Marton, Bilan la Eurovision, urmat rapid de organizarea concursului sunt doar varfuri imposibil de ratat pentru cine a frunzarit jurnalele TV. Pe partea cealalta, o tara care pare ca exporta mai mult scandal sau material de scandal, cum apare in ochii unora Romania, nu-ti poate da un sentiment inalt de mandrie ca iti asociezi originea cu ea. Si poate ca rusinea se naste tocmai fiindca nu poti sa smulgi radacina asta, fiindca in final - e singura pe care o cunosti.
A doua chestiune este: ce te recunosc altii ca esti? Adica printre oamenii astia, ai tai si ceilalti, unde ai ajuns tu sa stai? Detii un grad de putere asupa lor si ei cred ca de vrei, poti s-o folosesti? Pentru asta, e deosebit de util sa fii cat se poate de on top of the world. Cum iti vei castiga prestigiul, depide. Metoda poate fi, si sfatuitorul meu intr-acolo inclina, sa excelezi profesional intr-un loc geografic in care sa iti fie recunoscute meritele.
Probabil ca cel putin pentru unii dintre sustinatorii ideii de a pleca, relatia asta de iubire si ura dintre ei si romanitate, tandretea amestecata cu furia ca nu poate fi altfel, e un combustibil bun pentru a alege sa incerce sa nu mai fie ce sunt. Pentru altii, dorinta de a avea o forma de succes social mainstream, la care aici cred ca nu a acces, poate functiona in acelasi fel.
La urma raman cei care desi ocazional vorbesc cu Dumnezeu despre dracii care ii macina si-i zic cu foc: Doamne, n-ai putut si Tu sa faci sa ma nasc in alta parte, sa fiu si eu altfel?, dar pe care tot Dumnezeu ii lasa sa se chinuie mai departe, dandu-le cate ceva din ceea ce-si doresc aici. Perdantii ei sunt, fiindca cei care-au gasit resursele emotionale sau fizice sa plece, au plecat, iar cei care au de gand sa construiasca mai mult sau mai putin legal sau moral ceva aici, o fac fara sa-si puna intrebari despre esenta lucrurilor.
Ramane de vazut cine o sa reuseasca sa-si impuna viziunea asupra lumii: cei care parca nu gasesc suficiente motive sa plece dar care se plang constant ca lucrurile nu merg cum ar fi cazul, sau cei care construiesc Romania actuala, asa cum simt ei, poate dupa un gust nu foarte cizelat, dar care cred ca si maine soarele va rasari indiferent de ce se va fi spus cu o seara inainte la TV si care refuza sa moara?
Despre cine sunt ei, cei care nu se sinchiesc de trecut cand pun mana pe caramizi si despre viitorul tarii, vom vorbi saptamana viitoare.
