Les tableaux vivants sau un discurs despre timp
Unii dintre voi știți deja că din când în când ne auzim nu doar aici, ci și pe webcultura . În cel mai recent articol vă propun să ne uităm puțin la ceea ce se numește în teatru tableau vivant . La fonction première de l’artiste n’est pas de créer le beau, l’esthétique, l’élégant, mais d’être même modestement, le témoin de son temps, d’exprimer une part de la pensée collective, de parler au nom de ceux dont on partage la culture. (Serge Diakonoff) Despre timpul estetismului și al vanității… Secolul al XIX-lea consacră o formă aparte de spectacol: le tableau vivant sau the living picture, deseori the living statue. Uneori sursă de inspirație pentru pictori, obișnuit în cadrul festivităților de încoronare, la ceremoniile de primire a regilor în orașe, devenind apoi și punct culminant al petrecerilor nobililor, le tableau vivant este un tablou înghețat format de un grup de artiști costumați și machiați, așezați în poziții fixe, într-un decor sugestiv, potrivit pen