Niciun copil invizibil
Copilăria e singura perioadă fericită din viață, îmi spunea bunicul, care și el, ca și mine, crescuse la bunici. De aceea, continua el, bunicii trebuie să se străduie să le facă copiilor poftele și să le arate ce e frumos și bun în lume, pentru ca mai târziu, atunci când viața o să le fie prea grea și n-o să mai aibă nimic frumos de care să se agațe ca să rămână în picioare, să-și amintească de copilărie și să meargă înainte. În România sunt astăzi 12.000 de copii invizibili, care nu au acte, care nu merg la școală și care nu apar în registrele medicale. Mulți dintre ei sunt victime ale violenței domestice. Mulți dintre ei nu sunt în siguranță. Familiile lor îi pot părăsi în orice moment. Bunicii sunt, pentru câțiva dintre ei, punctul de sprijin. Alții trebuie să învețe foarte devreme cum să fie ei înșiși punctul de sprijin pentru familie. Familia Popescu se bucură de 3 copii foarte frumoși și jucăuși: Anghel, Crina și Eliza. Baiatul este cel mai mare și are 12 ani,